Timpul tau

Astazi vreau sa te cunosc. Vreau sa ma intalnesc cu timpul tau, cel care iti ofera orele de zbucium si refuz, cel care mi te incalzeste, clipele in care te rogi, dansezi, exulti, ranesti, traiesti...Sa ma ierti daca voi intra pe nepoftite in sufrageria tabieturilor  tale, dar asum asupra mea toate furiile lumii pentru aceasta hotarare. Poate ma vrei acolo, poate ca asteptai decizia mea cu rasuflarea tremurand a neastampar.Refuz insa a crede ca timpul tau nu exista. In mod cert, mangaierile tale eu o istorie, un ticait si o lege cuantica inmagazinate in "clipa".
Esti o "clipa" care nu se preda, care cu indarjire se infige in realitate. Clipa e realitatea ta, caci fara o clipa de atentie esti in realitatea nedorita. Asadar, vreau sa traiesc clipa ta. Sa vad ce vezi si tu, sa intuiesc saruturile tale. Ma gandesc ca din moment ce o floare iti bucura privirea, "clipa" satisfactiei e parte a timpului "clipei de satisfatie continua", in sensul ca esenta fiintei tale pastreaza vie simtamantul, iar tu devii fericire continua. Iata de ce tu esti fericire continua! 

Apoi, ma gandesc la ce fabuloasa amalgamare de stari are timpul tau, la ce imensitate de trairi trebuie sa faca fata. Esti un vulcan ce erupe continuu, caci "clipa" ta e rabufnirea ta, opozitia ta, e viul din ceea ce naste viul. 
  Clipa ta e si tandretea ta. Tandretea care a uimit ingerii, careia marii poeti nu i-au putut gasi versuri potrivite. Cunosc acum ca doar eu ma pot regasi in tandretea ta, caci mi-am declarat imperfectiunea si mi-am potrivit starea fiintei pe starea timpului tau. 

Timpul tau e trupul tau. Nu exista timp, nu exista trup. Iar trupul tau poarta ranile istoriei ratate a trecutei iubiri. Trupul tau cunoaste fiorii si refuzul. Mana ta si-a petrecut clipe indeletnicindu-se cu parul meu, i-a dat forma, mi-ai dat forme. Ele au ramas in mine precum urmele vechii gandiri in randurile ganditorilor de astazi. Trupul tau are timp pentru desfatare si abstinenta, timpul se identifica in clipele trupului tau, ghidandu-l, ordonandu-i impulsurile.

Esti o minune de care nu ma pot satura, caci acum simt ca sunt in timpul tau. Ma iubesc pentru ca te iubesti, ma iubesti pentru ca ma iubesc. Acum vad prin ochii clipelor tale, sunt mulat potrivit pe masura sublimului din clipirile tale. Cand clipesti, micsorezi imboldul clipei de a se crede mare. O clipita e masura exacta a tainelor tale. Intr-o clipita te-ai indragostit si o clipita ii ajunge gandului sa ma intaleasca.
 Caci sunt in tine, si suntem condensati intr-o clipita. Iata-ne intr-o clipita. Iata-ti lacrimile de fericire cum curg pe obrajii nostri. Eu sunt tu, timpul tau e al nostru. Impartim aceeasi jacheta, bem acelasi ceai si citim aceeasi piesa de teatru. Sau poezie filosofica. Sunt ochii mei cei care privesc paginile, sau ai tai? Sunt ochii nostri, doar am stabilit asta. Dar atunci, lacrimile, iar lacrimile, ale cui sunt? Cine este cel sensibil? Caci eu eram altminteri serios la chestiuni care pe tine te emotioneaza, eram furios in aspecte care tie iti inspirau contradictii logice.
 Ma simt atat de "in clipa ta", incat nu pot simti nicio alta clipa. 'In clipa asta" e deja un univers intim. Timpul e deja al nostru. Noaptea apare in clipa noastra. Sunt insa  reticent, caci nu inteleg de ce apare noaptea...clipa noastra ar trebui sa stie ce e potrivit privirii noastre, simtamintelor noastre.   Ai gandit tu noaptea , sau eu?