Adânc şi cu smerenie afirm că el, omul, reuşeşte, cu spaimă şi adulaţie, să înlăture spinii esenţelor finite, devenind o fiinţă anti-ipostaziere.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.

vineri, 29 mai 2009

Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paller)


Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu. 
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. 
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui? 
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns: 
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. 

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat: 
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai? 
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. 
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus: 
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

2 comentarii:

  1. macar daca am stii sa apreciem toate acele lucruri minuscule la prima vedere,dar foarte mari si insemnate atunci cand nu le mai vezi........
    insa niciodata nu vom stii sa pretuim clipele la adevarata lor intensitate fara ca mai intai sa ne dam seama ca au trecut ore,si timpul este ireversibil......
    tot ceea ce ne mai ramane sunt amintirile si speranta ca poate data viitoare vom putea oprin ceasul atunci cand ne dorim....

    si poate ca Dumnezeu l.a chemat la el pe Octavian Paller tocmai pentru a avea pe cineva cu care sa converseze atunci cand realizeaza cat de greu e sa.i indrumi pe oameni pe cale corecta......
    larysa>:D<
    tzao:*

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumos...din pacate mereu uitam prezentul gandindu-ne la viitor,si foarte greu castigam increderea cuiva,pe cand pentru a o pierde nu ne trebuie nici macar o sec.si provocam foarte usor rani in inimile celor ce ne iubesc..si poate ca nu se vor vindeca niciodata in intregime,asa ca...ar trebui sa traim fiecare clipa din plin,si sa invatam din greseli(''Cine se impiedica de doua ori cu aceeasi piatra,MERITA sa-si sparga capul''e unul din citatele care mie imi plac)nu toti gandim la fel...succes!(scuza-ti greselile)..(Johanna)

    RăspundețiȘtergere