Adânc şi cu smerenie afirm că el, omul, reuşeşte, cu spaimă şi adulaţie, să înlăture spinii esenţelor finite, devenind o fiinţă anti-ipostaziere.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.

miercuri, 10 iunie 2009

Despre conditia de a fi om si ideea de viata in speranta

Un comentariu:

  1. da...e mai bine sa nu fii de nici o parte...mai ales in politica...pacat...deoarece mie mereu mi s-a parut ca Romania a fost mereu in urma cu 3 pashi...asta e!traim in Romania...si suntem romani...sperantza ultima moare..si..sa speram ca totul va fi bine peste cateva "sute de ani".succes in continuare...ca faci bine ceea ce faci!ma bucur ca am un..."prieten"ca si tine,de neinlocuit..te-am pupat!(Johanna)

    RăspundețiȘtergere