Curcubeu.
Se prelinge-ameţitor peste braţele tale
şi ca jarul îndumnezeit, curcubeul işi află destinul
din rostirile vocii tale, un cânt al clapelor de aur.
Curcubeu
ţi-e inima, sirop de fragi şi dulceţe de răşină,
iar din mainile-mi am făurit oale şi ulcele
să te pot bea, destinul sa ţi-l aflu.
Curcubeu
ţi-e şi firea, magnolie cu iz de veşnicie,
blândeţe rozalie, foşnet prin chiparoşi.
Cu-nteles un zeu mi-a poruncit să aflu,
de-al tău destin martiric se-uneşte cu al meu.
Curcubeu iţi sunt şi ochii.
Mă iniţiez cuminte, capul mi-l aşez între genunchi
şi-aştept până ce inima-ţi va fi curaj
iar paşii vor schiţa tablouri.
Atat de simpla eşti...
precum un curcurbeu ieşit din marea mea de vise...
super poezie,si imaginea aleasa perfect!:)
RăspundețiȘtergere