Adânc şi cu smerenie afirm că el, omul, reuşeşte, cu spaimă şi adulaţie, să înlăture spinii esenţelor finite, devenind o fiinţă anti-ipostaziere.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.

luni, 30 mai 2011

Culorile tale


Curcubeu.
Se prelinge-ameţitor peste braţele tale
şi ca jarul îndumnezeit, curcubeul işi află destinul 
din rostirile vocii tale, un cânt al clapelor de aur.

Curcubeu
ţi-e inima, sirop de fragi şi dulceţe de răşină,
iar din mainile-mi am făurit oale şi ulcele
să te pot bea, destinul sa ţi-l aflu.

Curcubeu
ţi-e şi firea, magnolie cu iz de veşnicie,
blândeţe rozalie, foşnet prin chiparoşi.
Cu-nteles un zeu mi-a poruncit să aflu, 
de-al tău destin martiric se-uneşte cu al meu.

Curcubeu iţi sunt şi ochii.
Mă iniţiez cuminte, capul mi-l aşez între genunchi
şi-aştept până ce inima-ţi va fi curaj 
iar paşii vor schiţa tablouri.

Atat de simpla eşti...
precum un curcurbeu ieşit din marea mea de vise...
Publicat de in data de

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)