Adânc şi cu smerenie afirm că el, omul, reuşeşte, cu spaimă şi adulaţie, să înlăture spinii esenţelor finite, devenind o fiinţă anti-ipostaziere.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Pe valuri ideale



Apus.
Mână lângă mână
şi lacrimă lângă zâmbet.
Tablou infidel ideii de tristeţe
pe care tu, cu simplitate mi l-ai dat
să mă scapi ideii de moarte şi neşansă.

Fior.
Suflet lângă suflet
şi şoapte dantelate
se ivesc în culcuşul ierbii aromate
pe care tu, cu simplitate m-ai îndrumat
să o iubesc, ca semn al împăcării cu ritmurile tale.

Real.
O lume încremenită
am părăsit în taină
şi nimeni să nu ştie că dansul
pe care tu, cu simplitate, l-ai predat în Paradis,
Am fost în stare sa-l învăţ deodată.


Apus.Fior.Real. "Imagini de grandoare
n-or plânge când un înger cu sânge ar picta..."
Publicat de in data de

2 comentarii:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)