Mereu susţinând
drumul corabiei spre răsărit,
praful din urmă sorbindu-l
şi întinzând frageda cărare
de plăcut şi bine-a fiinţei,
aduni mările şi cu penelul
trasezi graniţa inimii,
mă ai,te am.
Retezând o veştedă sabie
dintr-o ramură de plângeri,
cerul face loc unui zâmbet
ce locuieşte-n tine.Râd.
Despici pânza de moarte
şi brodezi o poveste.Măturând
cu firea-ţi pură orice fir de frică şi răni,
se creează Raiul.
Un strop de ambrozie
cade strapungându-mi cămaşa.
Ah,uitasem ca ţi-e casa în nori
şi câteodată verşi dintr-al tău pocal! Mă bucuri.
Exist.Te bucuri.
Când eşti cu mine îţi numeri paşii.
Nu vrei să pierzi nimic
din drumul meu către...Oriunde.
Iadul se înghite pe sine
iar un mugur de frag tânăr,
iubindu-se cu albina din juru-i
vesteşte apariţia Lunii.
Ah, nu ştie că eşti tu, iar eu Soare
iţi las parte din zi să fi! Mă bucuri.
ai reveniiiiiit cu ea :X:X
RăspundețiȘtergeretot te iubesc...
RăspundețiȘtergere:)ce sa mai,esti BUN :*
RăspundețiȘtergeremult mult mult succes maine,adika bafta si da ce ai mai bun din tine! :*:*:);))
RăspundețiȘtergereimi plac postarile tale, felicitari pt ce ai scris pana aq...si u ai un talent deosebit;)multumesc pt apreciere:*
RăspundețiȘtergere