Nisipul

Nisipul care se scurge în clepsidră ne spune totul despre viaţa noastră, râuri de amintiri care curg şi nesecte continuă să fascineze Universul nostru. Gustul fin al pielii tale are iz de nebunie, o fugă continuă până la epuizare pentru a ajunge primii cu tălpile in apa mării. Şi ce dacă soarele fierbe acum mai mult ca oricând, eu tot în lumina ta îmi văd umbra! Ca două picaturi de apă, ne contopim delicat până când pasiunea noastră devine viaţă pentru pământul uscat. E ca un drum prin roua dimineţii plimbarea mâinilor mele prin vocile trupului tău. Ma simt liber şi pot zbura. Mă ţine totusi ceva aproape de tine. Ahh, degetele tale ţin dragostea în palme şi mă transformă într-un zmeu trufaş, eroul tău!

Acum ştiu sigur că glasul pădurii seara, când intunericul devine pat al Erosului, e poate singurul lucru care imi dă de inţeles că ne aşteaptă şi maine. De inţeles e şi pavajul încins, care ştie povestea fericirii şi păcatului omenesc şi crede in buzele lipite strâns. Vibreaza stelele cand tu le priveşti şi le sopteşti, tandră şi sensibilă, că ele sunt singurele care pot păstra pentru eternitate legământul suprem, tu şi eu, simpli şi frumoşi.