Adânc şi cu smerenie afirm că el, omul, reuşeşte, cu spaimă şi adulaţie, să înlăture spinii esenţelor finite, devenind o fiinţă anti-ipostaziere.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Evadarea

E din categoria celor ciudate.Caci e doar muzica si fum.Viata e morman de cifre  si mai vreau niste nebunie.De unde sa o iau? Sun la tine, esti ocupata cu fabricarea de zambete pentru mai tarziu.Stiu lumea pe care vreau sa o apuc de ambele maini, dar ceva ma trage inapoi.Sunt curbat la ambele colturi, dar parca mai intra putina liniste si miros de cer albastru. Colpesit de caldura si de privirea ta cu iz de adorare, plec catre nicaieri si tu inca ma urmaresti. Vad deja sateliti care vegheaza la bunul mers al planetei, dar nu se gandesc la inventarea sensului unic. Sau poate exista. Iubirea, o fuga la mare sau o seara cu o chitara langa un copac, exact in mijlocul jungei urbane.
Si culori de tot felul imi fug acum prin artere, iar mainile tale le arata sensul.Spre suflet. E mirata lumea de recomandarea ta suava. Tu sti unde e sufletul. Stiinta a ramas pe loc, pare-se ca descoperi calea divina a imperfectiunii mele chiar si cand stai in poalele visarii. Iar incerc sa ridic bratele,cineva ma apuca si urla catre nori sa faca ceva pentru ca puful sa devina material rezistent si sigur. Ma fac ca nu aud, nu vreau ca lumea sa confere bietilor si ploiosilor caracteristici umane, nu vreau plapuma ta sa fie innorata. Vreau cu soare.Vreau cu mersul in ritm de jazz a degetelor tale.Chiar si plimbatul prin parul tau se pare a fi o cale de a evada, doar ca mainile nu inceteaza sa suspine si sa ceara mereu plimbari,iesiri, calatorii.
Inimile firelor de iarba bat relaxate, se gandesc si ele la zilele de vara ce vor urma.Vor face dragoste cu razele de soare,intr-un pact natural etern, iar ele se vor arata intr-un final dogorate de atata candoare.
Iar ochii tai cer acum soare. 

2 comentarii:

  1. iar in ochii mei acum e soare. nebunia se vinde in cantitati mici, la preturi si mai mici.
    fugim ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere