In fata icoanei

Maica ingenunchia in fata icoanei.

Lacrimi calzi si ducand istoria in miscarile lor curgeau lin,
intrerupti fiind de suspine si rugaciuni.

Langa ea de aseaza un nou calator al vietii.
E tanar,cu ochi cuminti si inima curioasa.
Maica il mangaie,dandu-i binete.

El tace si asculta.Maica binecuvanteaza si anesteziaza haosul.

Si se face liniste.Icoana cu parfum de sfanta luminare vorbeste.
Sopteste prin suflul timpului.

"E drum lung.Invata fiule ca viata e Experienta Ta.
Nu renunta la ceea ce te indeamna sa traiesti.
Viata e bucurie.Plang pentru ca despartirea ma face un nimic,poate un gand fugar...
Dar tu...ai deasupra cerul si stelele,care sunt casa lui Dumnezeu.
Aici esti primit intotdeauna cu liniste.
Traieste Paradisul prin tine.Nu lasa sfarsitul sa te gaseasca regretand!
Cauta iubirea.E calea existentei ideale.
Deschide cutia inimii.Acolo,langa sufletul tau,va veni Totul."

"Totul e o minune sau un dar?"intreba sincer baiatul cu priviri de luna plina.

"E ceea ce omul pastreaza in fiinta lui ca marturie a divinului.
Ingrijeste-l si fa-l sa infloreasca superb,trainic,clipa de clipa.
Joaca-te si fi copil!Asa vei sti ca drumul tau e o joaca.
Iar bucuria jocului face timpul sa fie etern.
Imparte frumusete!Iar libertatea inimii sa fie calea."

"Maica,imi doresc asta!Vreau sa vad cerul si marea intr-o privire,vreau sa strig cat de mult pot ca fiinta mea e libera,precum praful de stele de pe amintirile tale!"

"O sa le ai.Gaseste-le si fi convins ca lumea nu iti ofera acelasi dar de doua ori.
Asa ca ai grija.
Si mai tine minte ceva.Nu uita niciodata ca maine nu e sigur.
Fiecare moment inseamna enorm.

Si apoi liniste...
El fierbe in asteptarea valului,maica se stinge in negura eternitatii...