
Caci dragostea la da aripi si rupe lanturile unei lumi limitate.Cred in soarta frumosului si zadarnic noaptea asterne intuneric peste chipurile lor.Noaptea devine ghid al esentei,al trupului...
Deumnezeu le deschide ochii in fiecare dimineata spunandu-le:"Fi inger si iubeste-ti icoana vietii!"Ei o stiu si se conformeaza cavaleresc legii supreme in fiecare secunda,la fiecare tentatie.Isi adora zambetele.isi saruta iertarile si respiratia e Una,dorinta si ascultare.
O atinge,iar lumea ia foc,vapaile stinse acum ard cu forte imense ,stlele-i privesc si viseaza in rand cu Universul...
El greseste.Are orgoliul umilintei.Dar Ea e buna,curata si il desfata cu mangaieri pline de fiori,iar inima-i e tulburata bataie de ceas al eternului.
Nu vor muri niciodata.In glasurile lor,cuvintele transgreseaza aurore,se transforma in rime ale unui cant duios si vesnic.Ea il tine strans de mana,cu frica de a nu-l pierde,cu blandetea de a-i oferi totul,cu respectul fermecator al maicutei care,atingand imaginea Creatorului dintr-o veche rama de lemn,plange supunator,cerand iertare si ingrijire.
Pasi,fiori si parfumul lui.Crede in El si stie ca implinirea e la cativa centimetri de Ea,de buzele ei,de aburul suflului ei.Nu il va pierde.Pavajul e martor al tipetelor,rugamintilor si promisiunilor.Martor e si cerul.Si aroma ceaiului fierbinte pe care Ea il bea mereu,cu El in bataile inimii,in ritmul tremurului ei.
El o adora.Ii e miracol.Ea e minunata,iar El invata in fiecare sarut ca nimic nu e mai special,mai important si mai vital decat oxigenul divin aparut printre oameni.Miscarile ei sunt pasii tandri si instruiti ai gheiselor,iar glasul e miscare blanda al vantului strecurandu-se printre petale de trandafiri.