Nisipul care se scurge în clepsidră ne spune totul despre viaţa noastră, râuri de amintiri care curg şi nesecte continuă să fascineze Universul nostru. Gustul fin al pielii tale are iz de nebunie, o fugă continuă până la epuizare pentru a ajunge primii cu tălpile in apa mării. Şi ce dacă soarele fierbe acum mai mult ca oricând, eu tot în lumina ta îmi văd umbra! Ca două picaturi de apă, ne contopim delicat până când pasiunea noastră devine viaţă pentru pământul uscat. E ca un drum prin roua dimineţii plimbarea mâinilor mele prin vocile trupului tău. Ma simt liber şi pot zbura. Mă ţine totusi ceva aproape de tine. Ahh, degetele tale ţin dragostea în palme şi mă transformă într-un zmeu trufaş, eroul tău!
Adânc şi cu smerenie afirm că el, omul, reuşeşte, cu spaimă şi adulaţie, să înlăture spinii esenţelor finite, devenind o fiinţă anti-ipostaziere.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.
vineri, 30 iulie 2010
Nisipul
Nisipul care se scurge în clepsidră ne spune totul despre viaţa noastră, râuri de amintiri care curg şi nesecte continuă să fascineze Universul nostru. Gustul fin al pielii tale are iz de nebunie, o fugă continuă până la epuizare pentru a ajunge primii cu tălpile in apa mării. Şi ce dacă soarele fierbe acum mai mult ca oricând, eu tot în lumina ta îmi văd umbra! Ca două picaturi de apă, ne contopim delicat până când pasiunea noastră devine viaţă pentru pământul uscat. E ca un drum prin roua dimineţii plimbarea mâinilor mele prin vocile trupului tău. Ma simt liber şi pot zbura. Mă ţine totusi ceva aproape de tine. Ahh, degetele tale ţin dragostea în palme şi mă transformă într-un zmeu trufaş, eroul tău!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
si da-mi te rog acea sclipire care-mi lipseste...
RăspundețiȘtergereacel ceva care ma face sa ma simt eu.
focul trebuie intretinut, pentru a nu se stinge...
esti tu, eroule. iar noi avem nevoie de asta.
si daca ai stii cat iti sunt de albastrii ochii cand imi spui ca ma iubesti...
multumesc pentru existenta ta!
nu se poate mai bine de atat, e absolut perfecta imaginea ta despre vara si iubire. felicitari Ducule >:D<
RăspundețiȘtergereE foarte buna postarea :X Ar trebui sa facem un fan club Radu, sau ceva de genu :)
RăspundețiȘtergere