Evadarea

E din categoria celor ciudate.Caci e doar muzica si fum.Viata e morman de cifre  si mai vreau niste nebunie.De unde sa o iau? Sun la tine, esti ocupata cu fabricarea de zambete pentru mai tarziu.Stiu lumea pe care vreau sa o apuc de ambele maini, dar ceva ma trage inapoi.Sunt curbat la ambele colturi, dar parca mai intra putina liniste si miros de cer albastru. Colpesit de caldura si de privirea ta cu iz de adorare, plec catre nicaieri si tu inca ma urmaresti. Vad deja sateliti care vegheaza la bunul mers al planetei, dar nu se gandesc la inventarea sensului unic. Sau poate exista. Iubirea, o fuga la mare sau o seara cu o chitara langa un copac, exact in mijlocul jungei urbane.

Si culori de tot felul imi fug acum prin artere, iar mainile tale le arata sensul.Spre suflet. E mirata lumea de recomandarea ta suava. Tu sti unde e sufletul. Stiinta a ramas pe loc, pare-se ca descoperi calea divina a imperfectiunii mele chiar si cand stai in poalele visarii. Iar incerc sa ridic bratele,cineva ma apuca si urla catre nori sa faca ceva pentru ca puful sa devina material rezistent si sigur. Ma fac ca nu aud, nu vreau ca lumea sa confere bietilor si ploiosilor caracteristici umane, nu vreau plapuma ta sa fie innorata. Vreau cu soare.Vreau cu mersul in ritm de jazz a degetelor tale.Chiar si plimbatul prin parul tau se pare a fi o cale de a evada, doar ca mainile nu inceteaza sa suspine si sa ceara mereu plimbari,iesiri, calatorii.

Inimile firelor de iarba bat relaxate, se gandesc si ele la zilele de vara ce vor urma.Vor face dragoste cu razele de soare,intr-un pact natural etern, iar ele se vor arata intr-un final dogorate de atata candoare.

Iar ochii tai cer acum soare.