Brahmacharin

    În obscuritate s-au născut bănuielile, iar credinţa a dat culoare nebănuitului. Şi nu m-aş opri în a valorifica argintul de pe firele de iarbă ale Lunii dacă nu aş realiza că sunt om. Limitele lumii noastre sunt însa importante frânghii pe care ne căţăram dintr-un instinct neobosit, ne ajutăm de limite pentru a dovedi ca putem forţa limitele. Suntem refuzaţi de lumină, şi încercăm să o păcălim creând penumbra, sintetizăm prin a adâncii mistere şi unim prin a fragmenta adevăruri perpendiculare.
 Iar eu, ca om, derivat din rădăcinile verbelor a naşte şi a lepăda, fiinţă ascunsă sub o pătură de valori care imi dau identitate, adorm mereu pe a mea perna din libelule stracojii şi parfum al altarului din cer. Cum dinţii mi i-am tocit incercând să muşc din pâinea care mă făcea nemuritor, perfect, nedesfrânat sau milos până la ultima-mi fărâmă, acum sunt tacut, explodez rar şi doar la auzul glasului tău. Glasul tau imi rosteste numele atunci când cere vreme bună. Tu eşti om, la fel ca mine, şi tu imi poti face ziua mai bună suspinand ca nu imi poţi valsa durerile, dar fericită că au înflorit crinii. Au inflorit iar crinii! Sigur că da, suntem oameni, şi crinii au viata lor. Noi tăcuti, crinii muţi. Dar ascultători...
   
De pe tălpile noastre cade un praf dulce şi cald, praful rămas dupa ce Paradisul va fi fost udat de o furtună de rugăminţi :"Vreau şi eu acolo!Vreau şi eu acolo!".Sufletul plin de cruste domesticite mi-e invaluit de acest praf, aşternut de asemenea şi pe crengi de zmeur, pe spini amari ,de un mov inmormantat de curând. Nobleţea creaţiei vegetale incepe să mă atingă. E clar că natura nu e doar trează, ci şi deşteptată. Tototdată, sunt sigur de toţi stăbunii care aşteaptă de la mine sa aprind focul în soba, sa pregătesc masa şi să facem ospaţul ce leagă gena de celula vie. Aşa străbuni, aşa jar, aşa masă...
    E apoi timpul unui tango cu străinii cei nevăzuţi, asa cum eu numesc sângele tonic al fagilor tăiaţi pentru fluiere şi naiuri noi...iar noi...Tot noi, cu noi cântece să ne prefacem distraţi de lăutari cumpăraţi cu ziua din coridorul de asteptare către Maharajahul preaîmbrăţişat.
    Un paznic ce-mi apără poarta poftelor de gesturi ce m-ar putea intoarce la stadiul de ferigă cu unghii, acest paznic hilar şi colţuros, găunos dar atent cu ora de prezenţă la muncă, el, marele păzitor al câinilor turbaţi îmi cere un pahar cu apă. Ii ofer o picatură de ulei galben şi crud, dobândit dupa ce o vară intreagă am cotropit cu visele ogoare de floarea-soarelui. Fiorii-mi le-au strivit semniţele, iar moara sorţii a revărsat un suculent lichid, de servit cu mare grijă. 
Intelegi acum de ce mă simt gazdă cand ploua peste mine, peste tine, peste lanurile dese de floarea-soarelui? Intelegi de ce sunt pregătit sa intorc serviciul, servind norii cu propriul meu oftat? Căci dacă eu servesc, mă hranesc cu clipele în care am salvat hrănitul, iar dacă sărut mici icoane din miere şi durere, durerea si amarul mă poartă cu  avânturi omogene, seci ,abrupte...

    Urechile noastre aud ofranda glasurilor îngeresti, iar noi, calmi şi frumoşi, devenim esenţiali ideilor esenţiale. Mâinile descriu trasee noi pentru porumbeii obosiţi, iar bucuria, cuvântul creator de iluzii fantastice, cunoaşte în final statutul de custode oficial al ordinii şi armoniei.
    Şi urmărim cu gândurile atât de multe posibilităţi pentru a trăi şi zilele, lunile, vieţile viitoare...Creem din minutul de astăzi arta fabulosului de altă dată. Suntem alchimişti...


Enigma - Principles of lust
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse


Brahmacharin- conform preceptelor hinduse, prima etapă a vieţii individului; studenţie, celibat.