Purtându-mi seva îndelung tihnită
printre ziduri groase de sânge şi pulberi,mă găsesc acum în lumina unei creste
de unde doar căldura paşilor mă poate îmbrăca.
Mă păstrez ecou al divinului mugur alb
Şi caut
caut apropierea
de ceea ce vulturul
îmbrăţişează deja.
O,cât freamat există-n lumea asta
de poate cineva să sufle şi să spună,
că din glie răsună continuu o stafie
adorată de vene, maiestoasă-n vreme.
Mă păstrez ecou al divinului mugur alb
Şi strig,
fug, gerul cuprinzându-mi lemnul şi carnea
iar eu devin piatră-n comoara făr-de preţ.
Doamne...8->
RăspundețiȘtergereIl semble que vous soyez un expert dans ce domaine, vos remarques sont tres interessantes, merci.
RăspundețiȘtergere- Daniel
nu mai am rabdare,astept odata sa postezi poezia,unica in lume cred :D:*.iata si remarci in franceza,felicitari."Cred,imperfectule,perfectiunea ta!"8->.gata,nu mai spun nimic:)
RăspundețiȘtergere