Adânc şi cu smerenie afirm că el, omul, reuşeşte, cu spaimă şi adulaţie, să înlăture spinii esenţelor finite, devenind o fiinţă anti-ipostaziere.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.

vineri, 5 martie 2010

Fara cuvinte...


...in fata chipului,zambetului si fapturii tale.
Lumea devine cenusa iar clipele cu tine foc.

Miracol al Universului,ti in palme cartea inimii mele
si soptesti in fiece tacere versuri ce ma fac lumina!
De ce tu imi apari nu gand,ci fior
Strabatandu-mi neputinta si crescand in jur credinta?
De ce febletea dansului tau ma face
spectator,ca in fata unei uriase scene pe care joaca ingeri?
Si catre tot ma-ntorc acum si zic:
"Caci dragi eroi ai lumii noastre
Ce ramane daca nu iubirea?
Ce te face mai presus de toate
Praf si viata in eternitate?"
Dar stelele incremenesc!Strigatul meu insufletit de dorinte
ramane-oglindit in sunetul pasilor tai.
Nu se mai aude nimic.Stelele-acum tac.
Lumina lunii face sa nasca umbrele dorintelor noastre.
Izvorul canta mai incet.
Toata creatia asculta cum inima-ti fuge prin mine...
Publicat de in data de

2 comentarii:

  1. julie5 martie 2010 la 21:15

    Noaptea.si Universul.si Tu.
    bioritmuri nocturne care nasc dorinte.
    vantul care bate in ritmul respiratiei tale,reducand la tacere Totul.
    si pentru un moment si stele se sting...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sonija3 ianuarie 2011 la 13:52

    tareeee frumos :X

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)