Așa cum simțim, așa cum ne place. O viață epică, lovituri de
sunete împungându-ne pielea și aducând “față către față” disputa cu
suprasensibilul. Principiul suprem al dezmățului psihic: ține-mă de mână, ia
pastila și nu uita sa închizi ușa, căci e vânt aici pe Venus. Holograme și
majoratul spiritual. Perpetuăm un tremur ancestral, pupile dilatate deschid prin
ele ecouri și lumi vegetale, umede. Mă încorsetează cămașa dar mă eliberează
Universul Părinte, într-un timp acid și fierbinte. Simt că n-ai cum să vezi limpezimea unei nopți cu Soare strălucind pe treptele muzeului truditelor
cămile deșertice. Deșerturile: capilarele tale uscate, Marea Moartă secată și
strânsă cu pumnii de beduini însetați de povești cu reverberații prezente.
BPM:160. Tot vibrații. Puls: 120, cu sacadate opriri la Timpuri Noi. În noi,
timpuri care opresc ceasul atomic. Un împărtășit eroism al întâlnirii cu
moartea proprie, iar in cele din urmă apariția fiintei morale perfecte.
Fără
masca Daseinului, avându-mă pe mine de fiecare dată. Aud…aud…”întoarcerea către
sine”. Puls: 90. Totul e aproape de standardul normalității. Ma pot îmbrăca la
loc, Venus m-a consultat și sunt un caz ce se face din ce în ce mai bine.Totul
e “întoarcerea către sine"! De ce să mă intorc, evadasem cândva?
