Metafizica s-a mutat între patru pereţi. Abisul şi mărirea îşi simt respiraţiile.
Nimeni nu a văzut vreun ceas pe-ale lor mâini, căci nu au nevoie.
Priza care le alimenta luminile s-a lăsat invinsă de o prietenie pe care chiar şi acum o contemplă ingerii!
Ei nu pot inţelege! Lumea nu poate intelege!
Ea nu e răvăşita, ci are o cuminţenie a naturii primordiale.
În mintea lui circulă piramide pline de idei, structuri ideologice, vise cu zi de "mirare",
dar ea...e sublimă...
Nu a citit texte împânzite de melancolii ludice, ci îl citeşte pe el.
Cine sa se supună,cine să cedeze? Optând pentru mister,se adună in bucăţi mari şi se fac cadou.
Unul altuia.
Freud tace...psihanaliza lui nu poate testa anduranţa unei strangeri de mână!
Daca el ar fi un dascăl, ea ar fi destinul din cafeaua lui.
Daca el ar fi doctor, ea i-ar spune cea mai bună glumă, zi de zi.
Lanţul scrisorilor dintre zâmbete nu se rupe, ci creşte...
Pulsul ei devine doza lui de bucurie...
