Nicio explozie de energii care să îmi tulbure curgerea. Se simt doar paşii ei călcând pe iarba crudă, efervescentă şi plină de avânt copilăresc. Mugurii de cireş plesnesc într-o joacă doar de natură ştiută…natura, veşnica literă a cuvântului ce desemnează perfecţiunea. Orice mişcare a ei face obrazul tău să devină pat al pasiunii iubirii nestinse.
Foşnetul Soarelui care se sustrage din lumea doritoare de caldură se aude puternic. S-a ascuns în buzunarul tău şi aşteaptă momentul în care să prindă grandoare în mainile frumoasei. E o stare de mister. O constelaţie se naşte, şi cu ea, parfumul pământului capătă îmbietoare forme metafizice. Nu e nimic statistic, perfecţiunea e acolo, pare-se că frunzele de frag au făcut o armată a lor, in liniştea iernii, căci acum stau picurate pe ramuri…stau angelizate. Iar fata nu strigă a bucurie, ci devine vocea unei muzici pe care doar adâncurile lui o pot auzi.
Un fluture tânăr caută experienţa într-un colţ de pădure unde a dat peste o albină uitată de veacul Renaşterii. Frăgezimea clepsidrei sortite fluturelui întâlneşte arta.E un pact divin şi doar o explozie solară i-ar putea tulbura, dar astrul a decis să rămână tandru. Universul gângureşte precum o inima nouă în haine de milioane. De ani.
Ea se rasfaţă cu palmele lui, talere ale balanţei infinitului ce îi aşteaptă. I-ar dărui o floare, dar ea îi e fiinţa care semnifică tot frumosul creat, aşa că…o smulge cu o miscare vioaie, iar picioarele ei şovăiesc în aer.E căinţă peste tot, iar ea il iubeşte precum o zumzaitoare cu aripi scurte iubeşte floarea care îi devine o mică parte a Căii Lactee din mijlocul câmpului.
Iubirea răsfaţă. Una este viaţa şi Unul este drumul adevărat .Iar mugurii de cireş plesnesc…
