Adânc şi cu smerenie afirm că el, omul, reuşeşte, cu spaimă şi adulaţie, să înlăture spinii esenţelor finite, devenind o fiinţă anti-ipostaziere.
Omul virtuţii, omul urletului şi al sărutului, omul opac, omul şarmant printre iluzii, iată feţele celui care iubeşte măreţia creată cu sârg de o putere ce depăşeste limitele lumescului. Prin om curge fluviul de aur şi sânge al jertfei, prin om ochiul răpune visul şi tot prin el un murmur vânjos cântă sincronul monadelor.
Acesta este pentru mine Omul, acesta eşti tu, cel pornit pe drumul spre ceea ce suntem.Omul,un filosof rafinat şi abisal, recunoaşte că vitalitatea esenţelor este semnul libertăţii sale de expresie. Valoarea sa inseamnă ivirea sa.

vineri, 29 mai 2009

Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paller)


Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu. 
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. 
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui? 
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns: 
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. 

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat: 
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai? 
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. 
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus: 
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

sâmbătă, 2 mai 2009

Tacere


E liniste-n noapte 
Si iti cant frumusetea.

Cu aur in ochi,cu buze precum petalele unei roze
in sarutul luminii,
Imi apari ca o fecioara.
Esti scaparea mea?Esti cumva un nou drum spre Paradis?
Cum reusesti,cu firave miscari
si dulci mangaieri
Sa trezesti lumea la viata,sa dai sens celor 
Mai neinsemate detalii?

Oare ucigatoarele priviri sa nu fie calea spre pacat?
Oare chiar cu sufletul sti sa canti asa frumos
Odele iubirii noastre,gratioasele basme
de matase si parfum?
Astea-s tainele cele de pret,cautari in ascunsul simturilor tale...

Dar tu raspunsuri calde imi dai,
Si-mi soptesti ca intrebarile distrug pasiunea,
Ca talcurile ranesc visele si le transforma in epave.

Urasc epavele!Urasc ruinele!Asa ca
tac si tacerea ne cufunda
Mai departe in visare,cantec si amor...

vineri, 1 mai 2009

Poate gresesc...

Fiecare crede altfel despre lume...
Poate ca zilele si noptile
Nu sunt la fel pentru toti.
Iubirile,serile,florile
Sunt amintiri ce dor pentru unii,
Sunt placeri de neuitat
Pentru altii.

Poate ca pacatul e curat si pur,
Poate ca simtirile sunt mai dureroase
Cand trec zile si sufletul plange.

Durerea ce-o simt,e poate
Tainica puritate ce-mi invie sufletul.
Poate ca soarele nu conteaza pentru unii.
Dar lumina erosului salveaza triste zvacniri...
Oh,soare,sfant soare al dragostei!

Poate ca sfarsitul inseamna o noua cale.
Poate ca daca esti bun,gresesti...
sau poate de aceea iti gresesc altii.
Bunatatea se apropie de suflet si e una cu el...
iar cand zvacniri vulgare ne fac sa plangem
credem bunatatea cel mai mare dusman.Dar ne inselam...

Poate ca nu mai sunt sanse,
Sau poate sansele se nasc din curaj,nu din recompense.

Stiu insa ca lumea nu crede in sperante.
Speranta e idealul fara de izbanda,minciuna...
Stiu ca dragostea nu e floarea ce renunta in lipsa apei.
Caci dragostea e si floarea,si apa si lumina...totul.

Stiu ca reusita e a celor ce vor,
Si a celor ce se transforma din actori in eroi.
Stiu ca viata,desi fara de inteles pentru unii
e un dar nepretuit ce trebuie ingrijit,
caci lumea s-a nascut din viata...si din viata merge spre nesfarsit...

Poate gresesc...poate cuvintele
Nu sunt la fel pentru toti.
Stiu insa ca in mine izvorasc lumi,taine,iubiri
Lucruri adevarate in Universul adevarat.
Iar adevarul...mai stiu...exista...